Activitate

Simplu: lobby, agitație ideologică și campanii contra opozanților politici.

Așa reiese din ultimul raport al Curții Europene de Conturi – nu al vreunui blog conspiraționist, ci al instituției oficiale care auditează ce face Uniunea cu banii tăi. Titlul? „Transparența finanțării acordate ONG-urilor. În pofida progreselor înregistrate, imaginea de ansamblu încă nu este fiabilă”. 

(more…)

La invitația d-lui Julien Tellier, jurnalist la Boulevard Voltaire de a vorbi despre respingerea de către Curtea Constituțională a recursurilor domnului Georgescu. am răspuns la câteva întrebări pe acest subiect.

Julien Tellier: Este aceasta o decizie bună?

Gheorghe Piperea: Bineînțeles că nu este o decizie bună.

Din punct de vedere tehnic, decizia este lipsită de bază legală. În România, singurele două motive pentru refuzul unei candidaturi politice sunt: (i) lipsuri formale ale dosarului de candidat; (ii) condamnarea penală definitivă a candidatului. Nu este cazul dlui. Georgescu.

Deasemenea, asupra constituționalității candidaturii dlui Georgescu s-a pronunțat o autoritate administrativă a statului, Biroul Electoral Central, iar nu o instanță de judecată. Chestiuni de constituționalitate pot fi puse doar în fața unui tribunal.

În fine, tot strict formal, această autoritate administrativă a pus la baza deciziei sale două hotărâri ale Curții Constituționale. Asemenea hotărări, chiar dacă sunt obligatorii, nu pot suplini sau completa legea. În plus, aceste două hotărări ale Curții Constituționale nu dau temei legal excluderii acestei candidaturi, ci conțin simple interpretări, excesive, ale Constituției. Pur și simplu inventează încălcarea Constituției prin criticile pe care un candidat le aduce NATO sau UE – un lucru care, de altfel, este la ordinea zilei azi în UE (majoritatea politicienilor francezi, de exemplu, critică azi NATO, dl. Macron fiind cel care exagerează cel mai mult, pretinzând o organizație militară a UE fără SUA, deci o dezintegrare de facto a NATO). De remarcat că una dintre cele două decizii ale Curții Constituționale este cea care a anulat alegerile din 24 noiembrie 2024. Acea decizie din 6 decembrie 2024 a fost criticată nu numai de americani, ci și de Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept.

Mai importante sunt, insă, consecințele în planul democrației, al statului de drept și al impactului în Europa.

Ce s-a întâmplat în România, stat membru al UE, se poate întâmpla în Franța, Polonia, Germania, Italia … Să nu uităm celebra expresie a lui Thierry Breton: dacă am făcut-o în România, o vom face și în Germania…

În al doilea rând, românii au acum o încredere redusă în justiție, democrație și statul de drept. Ei văd acum în justiție un instrument al clasei politice de la putere, o armă politică utilizabilă contra oricărui dizident sau opozant. Ei văd acum că un drept fundamental, considerat cândva natural și de la sine înțeles, ba chiar banal, mă refer la dreptul de vot, le este refuzat în mod brutal. Vocea unei mari părți a poporului român, voce care s-ar fi putut exprima prin opozanți, cu efect de schimbare a clasei politice eternizate la putere, este azi închisă în mod violent și pe față. Dacă asta simt românii, vă asigur că asta vor simți și francezii când, de exemplu, Le Pen sau Melenchon vor fi interziși de justiția franceză, pe motiv că sunt una pro-rușă (Le Pen), celălalt, comunist și anti-militarist (Melenchon).

Julien Tellier: Care este reacția clasei politice din România la această decizie?

Gheorghe Piperea: Partidele din establishment se bucură și aplaudă această decizie, pe care o consideră o … salvare a democrației. Se vorbește azi, în mod absurd, de o „democrație militantă” (elitele auto-mandatate consideră că omul de rând nu știe să facă alegeri raționale, că poate fi prea ușor influențat pe tik tok, deci establishmentul, ONG  – urile militant- globaliste și magistrații politicieni trebuie să intervină și să oprească rapid consecințele alegerilor făcute de poporul considerat infantil) și de o „justiție de tranziție” (aceleași elite auto-mandatate consideră că se poate accepta o formă de inchiziție electorală, unde drepturile și libertățile sunt înghețate, iar dreptul la apărare înlăturat, până când se stinge incendiul). Cam asta se întâmplă, acum, în Polonia, sub regimul Donald Tusk, precum și în Franța macroniană (sunt aproape convins că Marine Le Pen va fi interzisă la candidatura în Franța, tot în instanță și tot fără condamnare). Când, în urmă cu peste 10 ani, Erdogan a făcut asta în Turcia, toată UE, la unison, l-a criticat. S-a blocat aderarea la UE a Turciei pe acest motiv. Cu ce ne face, însă, diferiți de Erdogan sau de Putin, faptul că procedăm la fel ca ei când e vorba de politicieni europeni anti-sistem? În atari condiții, cum mai diferă UE de Uniunea Sovietică?

Partidele de opoziție și societatea civilă au, în mare, această opinie, mai sus expusă. De altfel, eu am susținut asta și în Parlamentul European, unde luni am cerut dezbatere pe tema atacului la democrație și la statul de drept în România, dar dezbaterea a fost refuzată, căci așa este în democrație militantă, supusă justiției de tranziție …